Imi stii slabiciunile dar imi arati calitatile.
Imi simti temerile dar imi intaresti credinta.
Imi stii ingrijorarile dar imi eliberezi spiritul.
Imi recunosti defectele dar imi subliniezi posibilitatile.
Pot vorbi cu tine la infinit asa cum pot tacea cu tine o vesnicie.
Impartim, deseori, aceasi banca cautandu-ne printre intrebari si raspunsuri.
Impartim aceasi cafea si aceleasi nopti acum prea friguroase.
Impartim aceasi maneca a unei maini mult prea stangace.
Nu avem nevoie de nimic din ce altii au nevoie pentru a fi.
Avem doar tacerile noastre. Si ne sint de ajuns...pentru
Prietenia noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu