Eugenia

EA.
Ea m-a dus in bratele ei toata copilaria mea timpurie.

Ea avea rabdarea sa-mi croseteze sosetele de lana ce-mi incalzeau picioarele in iernile...ce erau ierni.
Ea  mi-a aratat ce e viata.
Ea imi citea in serile cu miros de mere coapte in cuptorul sobei langa care Toader isi aduna tacerile de peste zi.
Ea imi umplea cana cu laptele proaspat muls de la bivolita cu nume de fata desculta.
Ea ma pedepsea cand uitam sa fiu eu.
Ea imi facea cel mai bun cremsnit ce s-ar fi putut face.
Ea imi facea cel mai bun sos de coacaze rosii langa galbenul pireu de cartofi si de fiecare data prea putinele chiftele.
Ea m-a luat de mana si m-a dus la biserica din care mi-am luat portia de credinta pentru toata viata mea.
Ea imi dadea duminicile linistite dintr-un sat sasesc uitat de lume.
Ea m-a invatat ce-i lumea.
Ea ma linistea cand copiii strigau dupa mine pe strada..Tudor nebunu trage cu tunul si impusca ratele, le mananca matzele.
Ea m-a invatat rostul bordurilor in viata unui om. Dincolo de ele e strada. E pericolul...
Ea ma invelea cand adormeam in patul sasesc din tabla.
Ea m-a invatat grosimea obrazului.
Ea mi-a dat nuanta de verde a ochilor mei...cand se asterne seara si se umplu de iubire.
Pentru EA, sunt ingerul coborat pe pamant.
EA si al ei nume simplu...Eugenia...
in care incap AZI... 90 de primaveri, 90 de toamne, 90 de soapte, 90 de vise neimplinite, 90 de zambete, 90 de vieti condensate, 90 de rasete ale unui copil fericit, 90 de taceri ale lui Toader, 90 de ganduri.
Eugenia e bunica pe care orice copil o merita.
E bunica pe care o am si stiu ca fiecare dintre voi o aveti.

Chiar daca, unii, o au doar in suflet.

Primavara incepe cu ea.
Cand EA nu va mai fi, primavara va incepe cu o lacrima pe fila unui calendar de martie.