Amânare

Uneori. Am impresia că-s pom fructifer.
Măr. Să zicem.
Şi vine Ea. Intr-o noapte.
Se înalţă uşor. Pe călcâiul stâng şi vârful drept. Aproape drept.
Apucă mărul cel mai copt.
Nu-l şterge de mânecă.
Uneori. Ii plac lucrurile cât de cât murdare.
Muşcă cu sete.
Zemos măr.
Şi zeama se-ntinde. Peste toată pielea ei.
Fecund.
Işi lipeşte spatele de scoarţa mea. Muşcând.
Imi intind crengile să o cuprind. Măros. Duios.
Face un pas în faţă.
- Ce faci?! Vrei să strici bunătate de măr?
Imi strâng frunzele într-un oftat.
Ii aud paşii. Tot mai departe.
Doar vocea Ei. Tot mai aproape.
- Hai, nu fi supărat. Trec şi maine pe aici. Să-ţi ung picioarele.
Cu var.