Ţi-am spus de-atunci,
Pleacă.
Dacă-ţi iubeşti atât de mult,
Fântâna.
Ştiai atât de bine că urăsc
adăncimile abstracte.
Şi-n plus ştiai prost obiceiul meu,
de-a sparge des
oglinzi.
Am vrut de multe ori,
să cobor spre tine.
Ghemuită în găleată.
Dar n-am facut-o.
Urăsc şi mi-e teamă.
De lanţuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu